Primarul de Bălți l-a făcut pe un bărbat să se simtă… femeie!

Iulius Popa. Foto: literaturasiarta.md

Iulius Popa. Foto: literaturasiarta.md

Renato Usatâi m-a felicitat cu ocazia sărbătorii de 8 martie. În două limbi. Numele meu nu este indicat, dar, găsind felicitarea în cutia mea poştală, am dedus logic că m-a onorat cu un atare gest anume pe mine. E bine că măcar o dată în an mă simt femeie, scrie Iulius Popa.

Anul trecut l-am criticat în două rânduri. Astăzi îl voi lăuda. Nu! Îl voi analiza de pe poziţii neutre. Am avut timp berechet să meditez asupra fenomenului Renato Usatâi.

Oponenţii îl acuză de populism. Cunoaşteţi vreun politician activ, de pe glob, care să nu practice în campaniile electorale această meserie? Nominalizaţi-l! Într-o măsură mai mare sau mai mică, orice individ, lansându-se în politică, devine şi populist. Altfel nu se poate.

Cota de 80 de procente obţinută de Usatâi în scrutinul pentru ocuparea postului de primar al Bălţiului e nu numai de anvergură municipală, ci şi republicană. Ea a evidenţiat ticăloşenia clasei politice per ansamblu, detaşată complet de necesităţile oamenilor. Usatâi a devenit o speranţă pentru dânşii. Nu ştiu dacă au şanse să şi-o realizeze. În opt luni, de când ocupă postul de primar, Usatâi a lipsit circa două luni de la servici: o habă a fost bolnav, în rest s-a deplasat pe la proteste şi în Federaţia Rusă.

Usatâi reprezintă, ca lider pe segmentul de stânga de orientare promoscovită, cel mai periculos duşman al lui Plahotniuc. Aflat în concurenţă aprigă cu Dodon, el a reuşit să scoată masca de pe acesta. La început mi se părea că Usatâi răspândeşte bârfe la gura beciului, după ce a deşertat o balercă cu vin. În proporţie majoră, bârfele sale s-au dovedit a fi fapte veridice. Plahotniuc, lehămetit de parcursul european, prin intermediul lui Dodon, doreşte să se apropie de Kremlin. În grabă, Dodon a şi anunţat că va participa la scrutinul prezidenţial. Toate posturile de televiziune dependente de Plahotniuc difuzează nonstop informaţiile ieşite din gura lui Usatâi. Chiţibuşuri inedite.

Deşi absolvent al unei şcoli ruseşti, Renato vorbeşte moldoveneasca mai bine decât mulţi basarabeni care au studiat în limba română.

Ce se întâmplă acum în primăria Bălţiului – habar n-am. Nu mă interesează. Una ştiu: înainte, sub regimurile precedente, nu era mai bine. La ultima şedinţă a primăriei au răsunat primele critici la adresa primarului. Cică se descurcă insuficient cu atribuţiile ce-i revin. Pare-mi-se, Lenin atenţiona: e uşor să cucereşti puterea, e mai greu s-o menţii.

O fi Usatâi hoţ, dar nu local. Pe teren e neşantajabil. Plahotniuc nu ar sta cu mâinile în sân. Loveşte dur în Shor, primarul de Orhei. Acum s-a stricat şi cu Dodon. Curtea Constituţională i-a anulat şansele la prezidenţiale: încă nu a împlinit 40 de ani. În noiembrie 2014, Comisia Electorală Centrală i-a scos patridul din campanie. Asta da, mai zic şi eu, democraţie. Sinonim cu dezmăţul total.

Forţele de dreapta au ajuns de râsul găinilor. În dimensiune republicană. S-au compromis deplin. Sper, nu definitiv. Se caută un lider. Nu sunt sigur că el va fi găsit. Nici cei din trecut n-au excelat, în lipsa carismei, n-au avut pondere, parţial fiind implicaţi în scandaluri de corupţie. Unii dintre ei arată infantili şi nătăfleţi, în schimb aroganţi, cu rânza pe vârful nasului.

Deja m-am obişnuit să critic şcoala naţională. Nu educă. Concomitent, revenind în starea normală a raţiunii, mă întreb: dar ce trebuie să educe ea? Care sunt personalităţile exemplare din cadrul politicului? Se vând, ca prostituatele, în stradă. De ce acest popor (această populaţie) manifestă o indiferenţă infinită faţă de actul de corupţie? Cunosc răspunsul exact, cel adevărat, dar prefer, ca şi voi, să mă prefac: acuz Imperiul Sovietic pentru toate relele noastre.

Mă irită sintagma Bălţiul rusificat, utilizată frecvent de ultrapatrioţii ne-bălţeni. Ai crede că ruşii sunt majoritari în urbe. 56 de procente le alcătuiesc moldovenii. E necesară însă o precizare importantă: majoritatea moldovenilor, din cele 56 la sută, sunt mankurţi şi blegi. Dacă se duc ruşii, situaţia nu se va schimba. Moldovenii îi vor înlocui în şcolile ruseşti. Cine e de vină? Fireşte, Imperiul. Ei, dar să evităm pe o clipă Bălţiul rusificat. Trecem la un capitolaş mai captivant.

Îi îndemn pe ultrapatrioţi să meargă în orice sat moldovenesc, inclusiv în satele natale, şi să propage, la modul serios, românismul. Faceţi un experiment. Vă atenţionez: v-aţi lansat într-o aventură periculoasă. Sper, până la furcă nu se va ajunge, dar nici cu pâine şi cu sare nu veţi fi întâmpinaţi. Maximum, veţi beneficia de o reuniune restrânsă, urmată de un spectacol şcolăresc plictisitor. Cine e vinovatul? Ca întotdeauna, Imperiul. În ce mă priveşte, m-am ales cu o satisfacţie personală, presărată cu o plăcere pur egoistă: ultrapatrioţii vor descoperi în satele lor natale aceeaşi stare de lucruri ca şi mine în Bălţiul meu rusificat.

Unora, din generaţia tânără, li s-a creat impresia că în Uniunea Sovietică au locuit doar ruşi şi moldoveni. Ultimii, după o rezistenţă îndelungată, luptând corp la corp cu înverşunare, au fost înfrânţi. Despre letoni, armeni, georgieni, kazahi, ceceni, ucraineni şi atâtea alte naţiuni – nici pomină. Mai pe scurt, cât a existat URSS ca Imperiu, el a luptat permanent împotriva românismului. Altă grijă nu avea. Din această cauză, nici socialismul n-a apucat să-l edifice ca lumea. S-ar părea că, dacă am obţinut libertatea, avem motiv de bucurie. Da’ de unde! De 25 de ani, luptăm, pe viaţă şi pe moarte, deja cu consecinţele Imperiului. Bătălia va dura cam multişor, aproximativ… încă vreo 500 de ani.

De aici o întrebare îngrijorătoare: oare nu cumva ultrapatrioţii sunt nişte agenţi secreţi ai Kremlinului? Ca lumea să nu cunoască esenţa neagră a moldoveanului, li s-a recomandat să critice întruna Imperiul. Cunosc o seamă de ultrapatrioţi, întârziaţi în timp. Tot mai rătăcesc prin anii 1988-1989, adică prin Uniunea Sovietică a lui Gorbaciov. Bine ar fi să fie aşa. Persistă şi o a doua variantă, mai gravă. Ce ne facem dacă se va adeveri că Kremlinul nu este implicat? Asta înseamnă că la calificativul ultrapatrioţi se cuvine să mai adăugăm unul: bigoţi. Perspectivă sumbră – dogma incurabilă.

Caut febril în genele lui Dodon şi Usatăi. Mă cufund în adâncuri. Investighez minuţios celule şi molecule. Nu găsesc nimic deranjant. Mă descurajez. Când colo, ridicând întâmplător capul, observ: enigma e la suprafaţă. Urc. Citesc tainicul mesaj: Dodon cu Usatâi nu sunt ruşi, sunt moldoveni. Ce aluzie răutăcioasă! Ai zice, un atentat la demnitatea naţională. De data asta, m-aţi convins: de vină este Imperiul. Şi nimeni altul. Salut!

Iulius POPA, „Literatura și Arta”, pag. 3



Categorii:Actualitate, Opinii

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.