Nicolae Dabija: De ce are nevoie Dodon de cât mai mulţi nerozi?

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija. Foto: Evgheni Lachi / ipn.md

Duminică găgăuzii şi transnistrenii le-au ales moldovenilor un preşedinte.

De la 1991 încoace aceştia din urmă sunt nevoiţi să aleagă mereu între Ciumă şi Holeră.

Care e mai bună? 

Care e răul mai mic, pentru acela să votăm!, afirmă ei.

Iar răul mai mic este şi el rău.

La aceste alegeri li s-a propus să aleagă între bine şi rău.

Şi ei, obişnuiţi să voteze răul, l-au preferat pe Dodon.

Ce s-a întâmplat cu bietul nostru popor? El să fie cel care, la sfârşitul anilor ’80, se culcase sub tancurile ruseşti, luase cu asalt Ministerul de Interne înconjurat de trupe OMON sosite de la Tambov, îngenunchease în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cerându-şi dreptul la limbă şi libertate?

De multe ori mă gândesc că cineva ne-a substituit poporul.

În ultima perioadă în presă, inclusiv în cea rusească, s-a vorbit pe larg despre o armă secretă a sovieticilor în materie de spălare a creierului, care „permite să fie influenţat comportamentul unui individ sau al unui grup mare de oameni”.

Experimentele efectuate pe propriii cetăţeni au condus la rezultate halucinante, devenind posibil ca un individ sau un grup de indivizi, care poate număra milioane de oameni, să fie astfel manipulat încât să acţioneze după cum li se sugerează sau sunt programaţi, împotriva propriei dorinţe sau chiar contra legilor fundamentale ale naturii.

Nu excludem că unul dintre popoarele-cobai cu care s-a experimentat au fost moldovenii. Cel puţin comportamentul lor dă de bănuit a fi făcut parte din acest program ultra-secret de manipulare mentală.

Ni se spune că experimentul a fost folosit în URSS la sfârşitul anilor ’80-începutul anilor ’90 pentru menţinerea ordinii publice şi la crearea stărilor de alarmă în subconştientul unor grupuri de manifestanţi la anumite acţiuni de protest.

Aceste tehnologii de manipulare mentală şi de modificare de comportament au fost experimentate cu succes şi asupra unor teritorii din fosta URSS.

E posibil ca una dintre acestea să fi fost Republica Moldova.

Cum se explică altfel faptul că lumea noastră votează pentru cei care i-au masacrat, deportat, ucis prin foametea organizată, batjocorit, iar preoţii – pentru cei care le-au închis bisericile, trădându-l astfel pe Dumnezeu, foştii proprietari – pentru cei care le-au furat bunurile, sărăciţii – pentru hoţii de milioane (gen Shor, Usatâi, Greceanâi, Dodon) etc.?

De comportamentul consângenilor noştri ar trebui, cred, să se intereseze psihiatrii.

Şi să-i trateze la nivel de populaţie.

Dodon le-a promis salarii mai mari, pensii şi mai mari, produse alimentare foarte ieftine, sute de mii de locuri de muncă, în care ei ar primi bani mulţi fără să lucreze…

Când a ieşit de la scrutinul de duminică, acesta a mărturisit: „Astăzi am votat pentru Moldova”: El e Moldova! El e ţara. Pentru că, suntem convinşi, dânsul nu votase pentru Maia Sandu.

Tot socialistul a promis că va lichida examenele de bacalaureat, liceele, pentru ca să  crească numărul neghiobilor cu carte.

Care, speră, vor vota încă o sută de ani pentru el şi partidul lui.

De ce are nevoie Dodon de cât mai mulţi nerozi?

Într-o ţară cu suficienţi proşti, lupta pentru proşti e acerbă: cum aceştia alcătuiesc majoritatea, cine-i are de partea lui, acela are puterea.

Or, proştii pot fi minţiţi, manipulaţi, convinşi mai uşor decât oamenii cu carte.

Constatând că cei cu carte, intelectualii, oamenii informaţi, persoanele deştepte nu sunt cu ei, pentru că nici nu pot fi cu ei (afară de cozile de topor), Dodon şi anturajul lui, gen buldogul Ceban şi trăsnitul Bătrâncea, au scos de la naftalină ura de clasă contra intelectualităţii „antistatale”, despre care alt socialist – V.I. Lenin, la ordinul căruia au fost împuşcaţi sute de milioane de oameni, – spunea că „sunt nişte paraziţi, care, spre deosebire de muncitori şi ţărani, nu produc, ci doar consumă”.

Federaţia Rusă a investit bani enormi în această campanie electorală.

Ea vrea să federalizeze Republica Moldova şi să o ofere drept exemplu Ucrainei, pe care o doreşte Federaţia Ucraina-Doneţk-Lugansk.

Iar poporul nostru e atât de înrăit, încât lasă impresia că îi este totuna de ce se va întâmpla cu el şi copiii lui. Ura contra oligarhilor care au furat folosind lozinci europene, antrenate de mitingurile desfăşurate în inima Chişinăului timp de un an, a dus deocamdată la două rezultate concrete: punerea la dubă a lui Vlad Filat, care de fapt a fost pedepsit pentru orientarea europeană a Republicii Moldova, şi instaurarea lui I. Dodon în scaunul de preşedinte. Celelalte rele – ca o consecinţă a acelor revolte sincere şi manipulări geniale – abia urmează să se întâmple. Vor protesta oare acele mulţimi de sute de mii şi contra oligarhului şi hoţului de milioane Igor Dodon? Urmează să vedem.

Omul simplu care a aflat că ţara e condusă de hoţi s-a lăsat, la rândul lui, convins uşor să voteze cu Dodon pentru o sută de lei (atunci când socialiştii au adunat cele 500 000 de semnături depuse la CEC), acum – pentru alte sute (votanţilor veniţi din Transnistria li s-a dat câte 600 de lei), echipelor de şoc din sate plătindu-se în funcţie de procentul obţinut (50 sau 60% pentru Dodon, spre exemplu, obţinute în cutare sau cutare localitate, urmând să li se plătească 50 000 şi, respectiv,  60 000 de lei, iar pentru 50 sau 60% într-un raion – 500 000 şi, respectiv, 600 000 de lei).

De unde are Dodon atâţia bani, sutele de milioane pe care le-a aruncat în vânt în această campanie, el care afirmase că e întreţinut din salariul soţiei sale?

Iată unde e miliardul furat! La cel care cheltuie banii fără să-i numere!

Iar alegătorul nostru? El îşi va da foarte curând seama că a greşit.

Marele Ion Creangă spusese: „Englezul gândeşte în timp ce stă în fotoliu, francezul gândeşte în picioare, americanul în timp ce merge, şi noi numai când e prea târziu”.

Cu alte cuvinte, dă-i, Doamne mintea moldoveanului de pe urmă!

Acum, haita are poftă de sânge (zăludul a vorbit deja de dosare penale deschise unioniştilor, Academiei de Ştiinţe, Uniunii Scriitorior, publicaţilor „antistatale”), iar luni, la protestul firesc al tinerilor, cei mai mulţi – elevi, a ameninţat: „Nu vă jucaţi cu focul! Dacă continuaţi – îmi voi scoate şi eu oamenii mei”. Adică – haitele sale gata să sfâşie oricine care nu se doreşte alianţă cu Federaţia Rusă.

Cineva mi-a povestit că în iernile din anii foametei de după război, marile dihănii intrau în oraşe, şi cum nu prea erau câini care să le latre (folosiţi şi ei în alimentaţie), ajungeau până în centrul Chişinăului, nişte orăşeni fiind sfâşiaţi chiar lângă monumentul lui Puşkin. Dispărea ba un om, ba altul. Şi toată lumea, care se temea să iasă nopţile din case, ştia că era lucrul lupilor.

Acum dihăniile s-au instalat în clădirea Preşedinţiei, de unde se pregătesc să atace.

Păzea!

Nicolae Dabija

Reclame


Categorii:Actualitate, Opinii

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.