„Atunci Iuda, cel ce l-a vândut (pe Iisus – n.n.), văzând că a fost osândit la moarte, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: „Greşit-am de am vândut sânge nevinovat”. Ei răspunseră: „Ce ne priveşte pe noi?” „Tu vei vedea”. Ci el, aruncând arginţii în templu, a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat” (Matei, 27, 3-5). 

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija. Foto: Evgheni Lachi / ipn.md

Titlul acestui articol se citeşte: Iuda la pătrat. Pentru că Iuda cel din Biblie a avut ceva mai mult bun-simţ şi după actul lui de trădare s-a spânzurat, pe când Dodon mai face şi conferinţe de presă.

Vi l-aţi fi imaginat vreodată pe Iuda din Biblie care ar fi adunat evangheliştii (jurnaliştii vremii) la o conferinţă de presă în care să declare că trădarea a fost necesară şi sărutul său de iudă pe obrazul lui Hristos ar fi fost o dovadă de iubire?

Iată însă că ăstălalt Iuda o face.

El crede că România trebuie împărţită, cu ajutorul lui Putin, între Republica Moldova şi Ungaria. La întrebarea unui corespondent dacă Republica Moldova e supărată doar pe România sau şi pe Rusia, acest filfizon afirmă că Rusia n-a greşit în 1812, pentru că a rupt Moldova în două, ci pentru că n-a luat-o toată. Ca azi toţi moldovenii, de la Carpaţi şi până la Nistru şi de la Hotin până la Mare (unde e Hotinul, unde ni-i Marea, ce-au făcut „fraţii eliberatori” cu ele?), îngrămădiţi într-o Moldavskaia Gubernia mai mare, să fi votat acum pentru el.

Păi dacă se întâmpla acest lucru, cum mai avea dodonul (unitate de măsură a prostiei) să depună în acest an flori la monumentul lui Mihai Eminescu, despre care afirmase că marele nostru poet a murit la 15 ianuarie 1850?! Gura prostului l-a luat pe dinainte, pentru că aşa cum ruşii interziseseră limba română în Basarabia, toţi scriitorii noştri – Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Alecu Donici, Victor Crăsescu, Constantin Stere, Zamfir Ralli-Arbore ş.a. – s-au putut afirma numai după ce-au trecut Prutul dincolo: luceafărul poeziei noastre ar fi murit din faşă şi niciodată într-o Moldovă integrată în frontierele Rusiei ţariste nu s-ar fi putut afirma un Mihai Eminescu, un Vasile Alecsandri, un Ion Creangă, un Constantin Negruzzi, un Gheorghe Asachi, un Titu Maiorescu, un Mihail Sadoveanu etc.

Am fi ştiut despre ei numai dacă ar fi procedat ca Alexandru Hâjdău sau ca Leon Donici, ca Alexis Nacco sau Constantin Stamati-Ciurea, ca G. Gore sau Olga Nacco, ca A. Iaţimirschi, ca P. Sârcu etc., şi ar fi scris în limba rusă.

Vi-l imaginaţi pe Eminescu scriind, ca să-i placă lui Dodon:

Восходи, Лучафэр, дорогой…?

Eu – nu.

Sau pe Ion Creangă scriind „Povestea porcului” pe care i-ar fi dedicat-o: „Однажды свинья вообразила, что она царь…”.

Într-o săptămână de mandat, acest impostor a făcut atâtea prostii câte n-au făcut toţi preşedinţii Republicii Moldova la un loc de la 1991 încoace.

Îl asculţi şi te miri: cum pot încape atâtea tâmpenii într-un cap atât de mic?

Numai declaraţia sa că în 1992 statul agresiv Republica Moldova a atacat Armata a 14-a paşnică cât face? Şi că noi ar trebui să ne cerem scuze de la cazaci la ale căror monumente Dodon a depus coroane de flori, cu sugestia lui că ei toţi ca unul merită să fie decoraţi postum cu Ordinul „Ştefan cel Mare”, pentru că au apărat Moldova – de moldoveni?!

El ar trebui să ştie că dacă nu erau acei eroi, majoritatea – nişte copii ucişi de cazaci, generalul Lebed ar fi ajuns la Chişinău şi şi-ar fi instalat cazacii în Ministerul nostru al Apărării, iar pe Smirnov – în scaunul de preşedinte al R. Moldova, în care Dodon nu mai ajungea în vecii vecilor.

Ghennadi Selezniov, preşedintele Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, recunoscuse obraznic acum câţiva ani chiar în Parlamentul de la Chişinău: „Dacă nu eram noi să vă facem un război, în 1992 voi v-aţi fi unit cu România”. Iată de ce se temeau şi se mai tem cel mai mult ruşii şi iudele noastre.

Din păcate, Războiul Ruso-Moldovenesc pentru Independenţă continuă.

Un cazac de-al lor s-a instalat în fotoliul de preşedinte al Republicii Moldova.

Iar Basarabia este o Transnistrie în devenire.

Conducerea rusească a Trasnistriei e pregătită să se mute în scaunele puterii de la Chişinău.

Şi o va face dacă nu conştientizăm pericolul care se numeşte igor dodon.

Acest individ îşi consideră poporul, pe care s-a obligat să-l conducă, unul de „neoameni”. Oameni pentru el sunt doar ruşii şi mancurţii. Pe cele 48 la sută din alegători le consideră un fel de dobitoace. Pentru că dacă învăţătorii lui, de la care n-a învăţat nimic, Marx şi Lenin, spuneau despre noi că suntem români, fraza rostită la întâlnirea cu „diaspora” moldovenească de la Moscova (alcătuită doar din ruşi, aristocraţi care au venit la întâlnire toţi ca unul cu cravată la gât), şi anume: „Меня спрашивают, у вас кто у власти: румыны или нормальные люди?” „Unii mă întreabă: la voi cine se află la putere – românii sau nişte oameni normali?”), vorbeşte nu doar de xenofobie faţă de propria naţiune, dar şi de ură faţă de cei, de regulă intelectuali, care se autoidentifică români.

Ştiaţi că anual noi plătim circa 180 000 000 de dolari pentru pensiile grase ale pensionarilor ruşi ai Armatei Sovietice de la Tiraspol, Tighina şi din alte localităţi unde s-au oploşit aceştia?

Fabuloasele sume sunt banii contribuabililor noştri, banii dumneavoastră!

Dodon a promis că ei îşi vor primi pensiile la timp, iar acestea vor fi echivalate cu pensiile colegilor lor din Federaţia Rusă.

Tot Dodon a promis că noi, locuitorii Republicii Moldova, cu mic, cu mare, „moldovenii cei proşti”, cum ne crede, vom achita şi cele 7 000 000 000 de dolari, pe care Transnistria le datorează „Gazprom”-ului rusesc. În timp ce noi stăteam în frig, acum trebuie să plătim pentru cei care ne-au împuşcat copiii, fraţii, părinţii.

Dodon are dreptate doar când afirmă că miliardul furat de la cele trei bănci nu poporul nostru sărac ar trebui să-l restituie. Miliardul urmează să-l întoarcă Ilan Shor, V. Platon, V. Plahotniuc, V. Ţopa, Zinaida Greceanâi (care a luat pentru fabrica de vin de la Cojuşna, unde soţul ei era director, un credit de 75 000 000 de euro, pe care nu l-a mai întors), Igor Dodon (care, pe când era ministru al Economiei, a delapidat statul, prin acţiunile sale din „mafia cărnii”, de sute de milioane de euro). De la aceştia trebuie să-l cerem, prin intermediul organelor de drept. Care ar trebui să le deschidă de urgenţă dosare penale celor doi criminali – I. Dodon şi Z. Greceanâi –, care au acceptat preţuri exagerate la gazele ruseşti, mult mai mari decât cele acceptate de primul-ministru al Ucrainei Iulia Timoşenko, pentru care fostul premier ucrainean a făcut închisoare, pe când hoţii noştri (Shor, Usatâi, Dodon, Greceanâi) sunt aleşi primari, deputaţi, preşedinţi de ţară, în loc să stea la dubă.

Urmărindu-i declaraţiile, constaţi că, spre deosebire de celălalt Iuda, Iuda al nostru nu se teme nici de Dumnezeu, nici de dracu’, ci doar de Putin.

El – un preşedinte nerod – s-a declarat preşedinte al norodului.

Suporta-va-l norodul?

Cât timp?

Nicolae Dabija, Literatura și Arta

 

P.S. Legende de azi

Vizită istorică la Moscova

După întâlnirea pe care au avut-o la Kremlin cu V. Putin, atunci când Igor Dodon şi cu Ion Ceban au intrat în camerele lor de hotel, au descoperit că preşedintele rus, pe lângă harta Moldovei Mari, le-a mai rezervat o surpriză: două prostituate frumoase foc care îi aşteptau pe fiecare dintre cei doi dezbrăcate în paturile desfăcute generos.

Surprins plăcut, preşedintele Dodon a ieşit imediat ca să se consulte cu consilierul său:

– Ce facem?

– Cum ce facem, domnule preşedinte? E un cadou din partea lui Vladimir Vladimirovici şi nu-l putem refuza.

– Ai dreptate.

– Dar cum ne asigurăm protecţia necesară? Să n-o păţim şi noi ca Donald Trump, care s-a tratat câteva săptămâni după ce s-a întors cu două veri în urmă de la Moscova?

– Propun să coborâm în hol, unde am văzut o farmacie…

– E o idee bună, a căzut de acord Dodon. Nu degeaba te-am numit consilier.

Când cei doi au intrat în farmacie, Dodon rosteşte grav:

– Două prezervative!

La care farmacista le spune:

– Văd. Dar ce vreţi să cumpăraţi?

N.D.

Anunțuri