„Am studiat minuțios biografiile liderilor bolșevici: Lenin, Stalin, Troțki, Dzerjinski etc., etc. Dodon reprezintă o progenitură întârziată, provenită din acea epocă sângeroasă”, scrie omul de cultură Iulius Popa într-un editorial publicat de „Literatura și Arta” (pag. 3).

igor-dodon

Igor Dodon. Foto: vox.publika.md

„El trebuia să activeze atunci, în anii represiunilor staliniste. Ar fi umplut închisorile cu deținuți politici. Pe majoritatea i-ar fi exterminat. Cu propriul intelect stând prost, victimă a exteriorizărilor zăpăcite și haotice, el ar fi executat ordinul șefului central fără a crâcni. Ca figurant al epocii moderne, el seamănă cu un măscărici de la curtea regală. Toată lumea râde de el”, consideră editorialistul.

„Dodon o face pe vajnicul: se dorește o portavoce pe placul lui Putin. A acceptat benevol rolul unui banal pupător în fund, de nimeni luat în seamă. Se visează un jucător de anvergură în regiune, realmente rămânând un nătăfleț în politică. Se vrea o copie a lui Putin al rușilor sau a lui Lukașenko al belorușilor… E amețit de-a binelea băiatul socialist moldav. Deși zdravăn și durduliu la chip, uitându-te mai atent spre el, vezi un pitic aproape invizibil. Plutește cu tărtăcuța goală în neant. Are noroc deocamdată: nu se scufundă. Tărtăcuța îl salvează: pentru că e deșartă”, mai scrie Iulius Popa.

Anunțuri