O stafie se plimbă de vreo două decenii printre noi. Se strecoară ca o umbră de la o redacţie la alta, de la o adunare la alta, făcând-o pe băgătorul de seamă al mişcării unioniste, unde şi-a propus să facă ordine, scrie Nicolae Dabija în „Literatura și Arta”.

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija. Foto: Evgheni Lachi / ipn.md

Numele acestei stafii e Stafie Ion sau, de când ruşii i l-au periat, îşi zice Stafii (pluralul de la strigoi) sau Stafi Ion.

Acesta s-a mutat în capitala republicii din Transnistria bolşevizată şi cu concursul său, unde a predat cu mult zel Istoria URSS, cu Lenin, Stalin şi ceilalţi „eliberatori” mai multă vreme.

După ’92 şi-a schimbat direcţia vieţii şi s-a făcut chişinăuian şi „unionist”.

A fost autor permanent la cea mai odioasă publicaţie antiromânească din toate timpurile, „Moldova suverană”, ucenic fidel al lui Mihai Conţiu, ziaristul-asasin care trebuie să se mândrească cu faptul că două dintre jertfele sale – Grigore Vieru şi Constantin Tănase – au fost unicele din perioada de după independenţă la înmormântarea cărora a fost decretat doliu naţional pe teritoriul întregii republici (despre Constantin Tănase acest mercenar de presă publicase un articol denigrator chiar în ziua înmormântării acestuia).

Stafia scrie linguşitor despre învăţătorul său: „Acest ziarist merită să fie stimat pentru faptul că constată şi critică fapte, situaţii, atitudini reale, considerate subiecte tabu de aşa-zisa presă independentă / democrată / naţională din R.M.”, rămânând „credincios numelui său, calităţii sale de român de viţă veche” (Ion Stafi „Spovedaniile Basarabiei”, Ed. Panfilius, pag. 286).

Anunțuri