Mai rămân să ne amărască viaţa. O mulţime de legi sucite, elaborate de capetele pătrate ale legiuitorilor cu mai multe globuri pământeşti sau de către cele cu creieri roşii, voroniniste, au fost preluate de către ultimele guverne evropeneşti şi ele continuă a lovi mojiceşte în demnitatea noastră de oameni, întunecâdu-ne existenţa, scrie Gheorghe Calamanciuc în prima pagină a ediției de astăzi a hebdomadarului „Literatura și Arta”.

gheorghe-calamanciuc

Gheorghe Calamanciuc. Foto: fb.com/calamanciuc.gheorghe

Una dintre aceste legi cu duhoare p.c.r.m-istă, este şi Legea nr. 1569 din 20.12.2002, care prevede că „Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art. 20 al Codului vamal al R. Moldova nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000… „au dreptul de a introduce pe teritoriul R. M. mijloace de transport auto… pe un termen de până la 180 de zile” într-un an.

Până aici, totul pare a fi normal – au şi alte ţări asemenea restricţii. Dar în timp ce rablele cu numere de înmatriculare în R. Moldova pot să se afle, oameni buni, când şi cât vor pe teritoriul României, transportul auto cu numere româneşti sunt supuse de către autorităţile moldoveneşti unei discriminări brutale, obraznice, încât fraţii noştri de peste Prut se întreabă stupefiaţi: aşa răspunde conducerea Republicii Moldova la darea în exploatare a peste nouă sute de grădiniţe, construite şi reparate pe banii contribuabililor noştri, la donaţiile frăţeşti ale României, măsurate în sute de milioane de euro?

Şi maşinica mea cu numere de Iaşi îşi pune această sacramentală întrebare. Fiind arestată acum două luni de către vameşii dlui V. Vrabie şi groaznic amendată, pentru că stătuse cu jumătate de zi mai mult pe teritoriul independent, dar cu armată putinistă-n coaste, al ţării moldave. Şi asta, din vina aceloraşi vameşi care, cu doar o săptămână înainte, o anunţase pe maşinică: mai are de stat în ţara frăţească până hăt-hăt în coada toamnei! În a doua depeşă, trimisă dlui Director General al Serviciului Vamal, automobilul meu neîndreptăţit cere iarăşi să i se întoarcă banii încasaţi pe nedrept (fusese doar informată greşit de către vameşi!). În aşteptarea răspunsului, ea şi-a obligat stăpânul, adică pe mine, să susţină de-acum la Iaşi examenul medical pentru şoferie, pentru că, ne-au furnizat altă informaţie vameşii moldavi, cu permis de conducere românesc ai dreptul să mai reţii maşinica cu numere româneşti încă 180 de zile. Dar plătind vinieta îndoit – cu un euro pentru o zi!

După o aşteptare de şase săptămâni, cu urgentare de 35 de euro, făcută la Consulatul Republicii Moldova în Iaşi, stăpânul ghinionist al maşinii mele ciocăneşte cu prospăţelul permis de conducere românesc în ghişeul vameşilor moldoveni, cerând o vinietă pentru şapte zile ori pentru o lună, ca să reintre-n ţărişoara lui Dodon. Băieţii şugubeţi râd: „Care şapte zile, moşulică? Care lună? Eşti obligat s-o iei numai pentru jumătate de an – aşa-i Legea! Davai 180 de euro şi-ţi dăm drumul să intri”.

Uite cum înţelegi dumneata frăţia, stimate Guvern al Republicii Moldova! Laşi legile sucite ale parlamentarilor epavei Vorevronin să dospească în portofoliul executivului, întorcând astfel dosul spre mâna întinsă a fraţilor de peste Prut? Asta-i soluţia recuperării miliardului furat? Jecmănindu-i până la sânge pe acei care încearcă să paveze cu încredere şi iubire puntea dintre cele două maluri ale Prutului, care atât de neiertător ne-au învrăjbit până nu demult?

Gheorghe Calamanciuc, Literatura și Arta

Anunțuri