La multe intrări ale blocurilor locative din centrul Bălţiului, probabil şi de la periferie, a apărut acest desen pictat cu vopsea albastră, conţinând imaginea primarului fugar Renato Usatâi, inclusiv inscripţia în rusă „Мусорная партия” (Partidul Insalubrităţii). Pe unele niscaiva binefăcători au reuşit să şteargă desenul, înlocuindu-l cu inscripţia „Наша Партия” (Partidul Nostru). Astfel adversarii partidului din fruntea primăriei utilizează conflictual legat de problema gunoiului netransportat, scrie Iulius Popa în „Literatura și Arta”.

Renato Usatîi. Captură video: fb.com / Renato Usatii

Câţiva demnitari au şi demisionat benevol din funcţii, printre care adjunctul primarului, Igor Şeremet. Lunea trecută, consilierii au intrat în greva foamei până vineri în semn de protest contra percheziţiilor iniţiate de poliţia bălţeană în locuinţele unor edili ai urbei. Scenariu cunoscut şi repetat de atâtea ori în reportajele vizând escapadele organelor de drept în capitală şi în alte localităţi ale republicii.

Partidul lui R. Usatâi, aidoma liderului său, trece printr-o criză profundă. S-ar putea afirma deja că a intrat în fază falimentară, echivalentă cu dispariţia definitivă din sfera politicului. Când te gândeşti că a avut un debut atât de promiţător! Igor Dodon e o progenitură arogantă, creată în eşalonul de vârf al comuniştilor moldoveni. El, cum s-ar zice, priveşte situaţia de sus în jos. Renato Usatâi, din contra, reprezintă un produs din „popor”, privind la aceeaşi situaţie de jos în sus.

Foto: esp.md

Bălţiul dintotdeauna a fost prorus şi mankurt. Forţele de dreapta aici ca şi cum nu există. În cel mai bun caz, ele se află permanent într-o fază embrionară, fără evoluţie. Moare embrionul – apare altul cu o perspectivă identică. În prezent numărul şcolilor cu predare în limba română s-a egalat cu cele ruseşti. Ei şi? În stradă româna parcă s-a mai înviorat un pic, dar nu depăşeşte blestemata de fază embrionară. Armata de mankurţi n-a suferit pierderi în bătăliile lingvistice şi identitare: cum a fost, aşa a şi rămas. Un individ, sosit din exterior, s-ar sufoca în această atmosferă, eu însă m-am deprins. În altă parte, la ţară, m-aş înăbuşi de necaz: acolo numărul consângenilor mankurţi e mai mare ca la Bălţi. În pofida faptului că ăştia toţi grăiesc moldoveneşte.

Cineva îi căinează pe bălţeni: cică au votat în proporţie de 75 la sută pentru Usatâi pentru că au vrut să scape de comunişti. Eroare! Bălţiul a votat permanent pentru un prorus, indifferent că acesta ar fi comunist, socialist, de dreapta sau persoană independentă. Atenţie! Nu uitaţi că majoritatea populaţiei e românească. Ca româna să cucerească strada, acestei majorităţi blajine i-ar trebui să se înmulţească până la 80-90 de procente. Condiţii obligatorii ale oricăror caractere mioritice.

Usatâi e un personaj carismatic. Poate unicul născut din poporul tineretului. La începutul carierei sale politice, mă uitam la el ca la un individ cu calităţi intelectuale mediocre. Apoi viziunea personală a suferit unele modificări. El are priză la publicul tânăr cu intelect lejer. Deoarece tineretul majoritar încape de minune în respectivul calificativ, Usatâi a repurtat o victorie strălucită în campania de alegeri a primarului. Realizare fantastică în condiţiile Bălţiului. Absolvent al şcolii medii ruse, el, graţie părinţilor săi, a cresut un prorus perfect. El nu vorbeşte româneşte, ci moldoveneşte. Nu este agresiv ca Dodon în drumul său spre Rusia. El te trage, pe neobservate, cu binişorul acolo. Când te dumireşti şi deschizi ochii, te pomeneşti în precedentul imperiu, cu un alt nume, însă cu acelaşi conţinut.

Grozavă dezordine în genetica noastră! Adesea îi caut în memorie pe foştii absolvenţi ai Facultăţii de Limbi Străine de la Bălţi care nu mai e. În epoca modernă, două persoane distincte mi-au atras atenţia: Constantin Codreanu, actualul deputat în Senatul României, adept tenace al Reunirii Basarabiei cu România, şi Renato Usatâi, primarul de Bălţi, care a fugit la Moscova precum domnitorii mankurţi de odinioară la Istanbulul turcesc.

Renato îşi cheamă insistent ortacii fideli la proteste. Îi invită să procedeze la fel şi pe alţi lideri ai opoziţiei. Îmi răsună în urechi o melodie populară, interpretată de o fată obijduită de către prietenul său. Într-un târziu, acela s-a răzgândit şi-i propune iubitei să o ia de la început. E târziu, neică, târziu / De dor nu mai vreau să ştiu. / Şi acum ar fi mai bine / Să-ţi iei gândul de la mine. E târziu, Renato. O leacă de vâlvă, în lipsa ta, ai mai putea face, dar…  trenul tău a plecat. Însă tu nu dispera. Eşti încă tânăr. Totul e înainte. Datorită ţie, am căzut şi eu pe gânduri: cum e mai bine – să faci puşcărie ca un martir ori să ajungi fugar la… Istanbul?

Partidul lui Usatâi e pe ducă. El a anunţat că este de acord să se desfăşoare un referendum în problema aflării sale în continuare în postul de primar. Guvernarea, presimt, intenţionează să repete scenariul Chişinăului: să numească un primar interimar cuminte, îndeplinind toate poruncile stăpânului. Slabă nădejde să reuşească în condiţiile Bălţiului. Dacă referendumului i s-a permite să aibă loc, aproape că nu mă îndoiesc: populaţia va vota pentru Usatâi. Şi unii de dreapta îşi vor sacrifica girul pentru el. De frică să nu vină în loc vreun socialist de-al lui Dodon. Or, desenul cu primarul fugar şi cu inscripţia „Partidul Insalubrităţii” seamănă a fi opera unui pictor socialist. Posibil, şi a unui zugrav democrat. Salut!

Iulius Popa, Literatura și Arta

Anunțuri