Nicolae Dabija

Nicolae Dabija. Foto: opiniateleormanului.ro

Pentru basarabeni cel de-al Doilea Război Mondial încă nu s-a încheiat. 

El se va încheia abia atunci când vor fi înlăturate consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov, încheiat între Hitler şi Stalin la 23 august 1939, care a însemnat de facto o Declaraţie de război adresată nu doar României, ci şi lumii întregi.

Atunci nouă, trăitorilor dintre cele două râuri, Nistru şi Prut, ni s-a făcut o nedreptate.

Iar o nedreptate nu poate fi ţară.

Chiar dacă ea, această nedreptate, a fost recunoscută drept ţară de peste 180 de ţări ale lumii.

Republica Moldova n-a existat niciodată ca stat. Dintotdeauna acest teritoriu a făcut parte din Ţara Moldovei şi România. Locul ei e acolo.

E un stat artificial apărut pe ruinele Uniunii Sovietice, constituit în teritoriul care a fost rupt cu forţa de la România, fără o altă identitate şi fără resursele necesare existenţei sale ca ţară.

De la 1991 încoace Republica Moldova a supravieţuit ca stat doar datorită ajutorului masiv venit din partea României şi a Occidentului. Fără acestea, ea s-ar fi prăbuşit de mult.

Fără acestea ea riscă să devină pe viitor provincia răsăriteană a Siberiei.

Noi merităm Unirea.

Prin Basarabia au curs râuri de sânge.

Cei mai buni fii şi fiice au fost puşi în faţa plutoanelor de execuţie.

Siberia e albă de oasele concetăţenilor noştri condamnați la pieire, unica lor vină fiind aceea că erau români.

Vrem ca aceste lucruri să nu se mai repete pentru urmaşii noştri.

Iată de ce ne dorim Unirea cu Ţara.

Iată de ce ne dorim Acasă, cu Neamul nostru.

Iată de ce ne dorim Ţara de mâine reîntregită.

Pentru că ne pasă de viitorul copiilor noştri şi al copiilor copiilor lor.

Prutul n-a fost niciodată graniţă.

Au venit străinii şi au pus sârmă ghimpată între o parte a Moldovei şi alta, între o parte a României şi alta, între moldoveni şi moldoveni, între români şi români.

Noi nu ne dorim unirea cu un popor străin şi cu un stat străin, cum cred naivii şi afirmă „cozile de topor”.

România nu e o ţară străină, ci – chiar ţara noastră. Ea a fost ctitorită de moldoveni. Russo, Kogălniceanu, Cuza, Alecsandri, Eminescu, Stere, Iorga ş.a. sunt moldovenii care au visat şi au ctitorit, ca pe o catedrală, România modernă.

România suntem noi.

Aşa cum Poporul Român suntem noi.

Să nu ne temem de poporul român, aşa cum ne îndeamnă vânzătorii de neam: să nu ne temem de noi înşine!

Visul lui Dodon şi Putin este să-i pornească cu război pe o parte a românilor basarabeni, care-şi zic moldoveni, contra altei părţi a basarabenilor care-şi zic români. Pe părinţi contra fiilor şi pe ignoranţi – contra intelectualilor.

Dar a te declara antiromân înseamnă a fi şi antimoldovean. Cine afirmă că urăşte România, nu poate iubi Moldova decât ca „podval” (subsol) cu vinuri şi murături, decât ca beţie şi cântare gen „Ilenuţă, un’te duci? Cu „deadea Vanea”…

E o falsă iubire, care poate foarte uşor să se convertească în ură.

Antiunioniştii contează pe inocenţa omului neinstruit. Pe prostia unora. Pe ignoranţa multora. Pe ura alogenilor, pe care o aţâţă. Pe propriile interese.

Argumentul lor forte e că, da!, vom scăpa de sărăcie, noi şi copiii noştri, pentru totdeauna, dar cu un preţ prea mare – ne vom pierde „statalitatea”.

Declaraţiile de Unire ale satelor noastre nu sunt „antistatale”, cum susţin dodoniştii, or, numai unindu-ne cu Ţara vom putea fi cu adevărat independenţi, numai cu ea vom avea stat, ţară, patrie.

Prin reunire, Republica Moldova nu-şi va pierde statalitatea, ea îşi va reconfirma-o.

Abia atunci, de fapt, vom avea statalitate. Abia atunci statul nostru va exista cu adevărat.

Abia atunci Republica Moldova va fi ţară independentă, şi nu un apendice al Federaţiei Ruse.

Independenţa şi Unirea nu se exclud, ci se susţin reciproc, identificându-se.

Reunindu-ne şi devenind un stat mare, noi vom avea toate şansele să devenim un stat prosper şi puternic.

Iar România Nouă, ţara noastră comună, va deveni inima Europei de mâine.

Doar Reunirea noastră ne poate aduce Prosperitate, Fericire, Libertate, Viitor.

Rătăciţii care ne vor subordonaţi întru vecie celora care ne-au făcut cele mai mari rele – ne-au rupt Basarabia în bucăţi, ne-au deportat, ne-au interzis limba şi credinţa – nu au decât să se mute cu traiul între „ocrotitorii” lor, în Siberiile pe care aceştia din urmă le părăsesc pe-un cap ca să se mute la noi, între noi, cu noi, şi să sporească numărul „moldovenilor” care nu ne cunosc, dar nici nu vor să ne cunoască limba nici vrerile.

Oricât ne-ar ameninţa vânzătorii de neam, idealul Unirii nu va dispărea niciodată din sânul poporului care i-a dat Neamului nostru pe Alecu Russo, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Ion Ungureanu sau Grigore Vieru.

Nicolae Iorga susţinea că istoria este săracă în scheme.

Schema de la 1918 mai este valabilă, cotropitorii, care s-au lăţit peste noi cu tancurile şi legislaţia lor, au uitat să anuleze Actul Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918.

Nouă nu ne rămâne decât să-i reconfirmăm validitatea, azi, 27 martie 2018.

Nicolae Dabija,
preşedinte al Mişcării Unioniste „Sfatul Ţări-2”
Reclame